Bebelusul simte si intelege mai mult decat crezi tu

Bebelusul simte si intelege mai mult decat crezi tu

A fost odata un cuplu care a avut un copil cu grad crescut de handicap – adica aproape leguma. Parintii, iubitori, se ingrijeau de fetita si au dus-o pe la multi specialisti, insa cu totii nu le dadeau sperante.

Intr-o zi au trecut cu masina pe langa un camp viran si cea mica a inceput sa se agite – avea atunci doar cateva luni. Parintii, incercand sa inteleaga ce se intampla, si-au amintit ca acolo fusesera cu totii la un talcioc ambulant. Au inteles ca, desi nu reactioneaza la stimuli precum un copil normal, totusi fetita are o memorie afectiva.

De atunci au inceput sa ii sopteasca la ureche in timpul somnului mesaje de iubire, sustinere, incredere. Dupa ce a crescut, aceasta a fost capabila sa functioneze cu gradul ei de handicap, sa aiba un serviciu si chiar sa intemeieze o familie.

Un alt cuplu surdo-mut a avut gemeni. Copiii auzeau, insa ei au invatat de la parintii lor limbajul semnelor. Fetita – erau fetita si baiat copiii – a facut prima data semnul pentru „mama”, cu intentie, la 6 luni.

In cartile de specialitate spune ca prima data bebelusii rad in hohote pe la 3-4 luni. Ai mei au ras in hohote la 5 saptamani, desigur, imitand persoana din fata lor.

Imi mai amintesc de un alt documentar – romanesc – in care o familie de oameni simpli, tarani, au luat in plasament un copil de un an care fusese diagnosticat cu retard neuro-motor: nu statea inca in sezut, nu gangurea, nu stabilea contact vizual. Dupa 18 luni la aceasta familie, unde a primit afectiune si stimulare, alerga liber pe camp si nu mai prezenta nici unul din semnele pe baza carora fusese pus diagnosticul.

Vorbeste-i copilului pastrand in minte gandul ca te intelege, te simte. Provocarea este sa vorbesti ca televizorul fara sa primesti feed-back. Dar dupa ce il vei fi primit intaia oara si vei constientiza experienta pe care ai avut-o, de atunci incolo iti va fi mai usor.

Despre ce sa ii vorbesti? Despre orice! Gandeste cu voce tare, gesticuleaza. Povesteste-i cum e vremea, ce planuri ai pentru voi, programul zilei, citeste-i o poveste, stramba-te, joaca-te, razi.

Pe vremea cand fiica mea nu folosea inca limbajul s-a intamplat sa mergem in parc, unde am stat mai bine de jumatate de ora. Imi doream sa ne intoarcem acasa si ma gandeam cum sa ii atrag atentia sa ii spun ca vreau sa plecam. Si in timp ce ma tot gandeam, numai ce o vad ca iese singura din parc si o ia catre casa. Mi s-a parut uimitor! Mi-am rugat sotul sa testeze treaba asta, doar sa se gandeasca atunci cand e timpul de plecare. A zis ca a functionat si in cazul lui. Probabil ca neputand vorbi, cei mici au antenele mai dezvoltate pe partea limbajului nonverbal, a intuitiei si a energiei.

Chiar si cu copiii mai mari, care te trateaza cu „ignor”, adica nu te baga in seama nici sa te dai cu fundul de pamant, aplica aceeasi strategie. Te aude, doar ca isi doreste libertatea de a nu reactiona pe moment.

Succes cu frustrarea de a vorbi singur (a)! Si tine minte ca nu dureaza o viata, ci pana la prima dovada ca nu a fost degeaba, ca mesajul a ajuns acolo unde trebuia!

Tina Petrareanu

Psihoterapeut pentru familie si cuplu

petrareanutina@gmail.com

https://tinapetrareanu.wordpress.com

0721 329 984

No Comments

Post A Comment
})